Marea Unire desemnează procesul prin care Basarabia, Bucovina și Transilvania, alături de părți din Banat, Crișana și Maramureș, s-au unit cu Regatul României în 1918. Cele trei hotărâri au fost luate în momente și locuri diferite. Sfatul Țării a votat la Chișinău în primăvară, Congresul General al Bucovinei a hotărât unirea la Cernăuți în noiembrie, iar Marea Adunare Națională s-a întrunit la Alba Iulia la 1 decembrie. Frontierele au fost stabilite ulterior, prin negocieri și tratate de pace.
Pentru a înțelege de ce toate acestea s-au petrecut în același an, trebuie să privim harta Europei de la sfârșitul Primului Război Mondial. Imperiul Rus se destrămase după revoluțiile din 1917, iar Austro-Ungaria s-a prăbușit în toamna lui 1918. În provinciile care aparținuseră acestor imperii s-au format consilii și adunări care au propus soluții pentru viitorul lor. Unele dintre aceste soluții s-au întâlnit, altele au intrat în conflict.
Ziua de 1 Decembrie a rămas reperul prin care ne amintim întregul proces. La Alba Iulia, cei 1.228 de delegați au votat o rezoluție care vorbea atât despre unire, cât și despre drepturi politice, libertate religioasă și reformă agrară. Deciziile luate atunci au deschis o perioadă de negocieri și de reorganizare a statului român.
Cum a ajuns România la momentul unirii
Unirea Principatelor din 1859 a pus bazele statului român modern. Atunci, Moldova și Țara Românească l-au ales pe Alexandru Ioan Cuza ca domn al ambelor principate. În 1918, România era deja un regat, condus de Ferdinand I. Basarabia făcuse parte din Imperiul Rus, iar Bucovina și Transilvania se aflaseră sub stăpânire austro-ungară. Aceste istorii diferite explică de ce fiecare provincie a avut propriul drum către unire.
România a intrat în Primul Război Mondial în 1916, de partea Antantei, alianța din care făceau parte, printre altele, Franța, Marea Britanie și Rusia. Campania din acel an s-a încheiat cu ocuparea Bucureștiului, iar guvernul și familia regală s-au retras la Iași. În 1917, armata română a oprit ofensiva adversă în luptele de la Mărăști, Mărășești și Oituz. Ieșirea Rusiei din război a lăsat însă România într-o situație dificilă și a dus la semnarea păcii de la București în primăvara lui 1918, pe care Ferdinand a refuzat să o promulge.
În noiembrie 1918, România a reintrat în război, cu o zi înaintea armistițiului dintre Germania și Aliați. Între timp, vechea ordine se schimba deja. La Chișinău, reprezentanții Basarabiei votaseră unirea în primăvară, iar la Cernăuți și în Transilvania se pregăteau adunările care aveau să ia propriile hotărâri.
Cele trei hotărâri de unire din 1918
| Data | Locul și adunarea | Ce s-a hotărât |
|---|---|---|
| 27 martie / 9 aprilie | Chișinău, Sfatul Țării | Unirea Basarabiei cu România, inițial cu anumite condiții. |
| 28 noiembrie | Cernăuți, Congresul General al Bucovinei | Unirea necondiționată a Bucovinei cu Regatul României. |
| 1 decembrie | Alba Iulia, Marea Adunare Națională | Unirea cu România, proclamată de reprezentanții românilor din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș. |
Basarabia. După revoluțiile din Rusia, la Chișinău s-a format Sfatul Țării, adunarea reprezentativă a provinciei. În martie 1918, unirea a primit 86 de voturi pentru, 3 împotrivă și 36 de abțineri. Actul prevedea condiții legate, printre altele, de autonomia provinciei și de reforma agrară. Sfatul Țării a renunțat ulterior la aceste condiții. Cele două date din tabel, 27 martie și 9 aprilie, desemnează aceeași zi în calendarele folosite atunci, pe stil vechi și pe stil nou.
Bucovina. În toamna lui 1918, pe măsură ce administrația austro-ungară își pierdea autoritatea, liderii români și cei ucraineni au susținut proiecte diferite pentru viitorul provinciei. La 28 noiembrie, Congresul General s-a întrunit în Palatul Mitropolitan din Cernăuți. Iancu Flondor a prezentat moțiunea de unire, susținută și de reprezentanții german și polonez care au luat cuvântul. Congresul a adoptat moțiunea, în timp ce mișcarea națională ucraineană susținuse alipirea la Ucraina.
Ce s-a întâmplat la Alba Iulia pe 1 decembrie
La Alba Iulia, votul a avut loc în clădirea cunoscută astăzi drept Sala Unirii. Cei 1.228 de delegați aveau mandate de reprezentare, iar în oraș veniseră zeci de mii de oameni să ia parte la adunarea publică. Distincția dintre cele două grupuri ajută la înțelegerea momentului. Delegații au adoptat hotărârea în sală, iar mulțimea adunată afară a făcut din ziua votului o manifestare publică de amploare.
Vasile Goldiș a prezentat proiectul rezoluției. Pe lângă hotărârea unirii, documentul cerea drepturi pentru comunitățile etnice, libertate pentru culte, vot universal pentru femei și bărbați și o reformă agrară. În termeni simpli, delegații au spus și cum își doreau să fie organizat statul în care urmau să trăiască. Rezoluția formula aceste principii, iar aplicarea lor depindea de legile și deciziile care urmau.
Adunarea a ales și Marele Sfat Național. A doua zi, acesta a constituit Consiliul Dirigent, condus de Iuliu Maniu, care a preluat administrarea provizorie a teritoriilor în perioada de tranziție. Reacțiile comunităților au diferit. Adunarea maghiară de la Cluj din 22 decembrie a contestat unirea, iar adunarea sașilor de la Mediaș a susținut-o în ianuarie 1919.
Ce au stabilit tratatele după război
Hotărârile din 1918 au fost urmate de negocieri internaționale. Prin Tratatul de la Saint-Germain, Austria a renunțat la drepturile asupra părții din fostul ducat al Bucovinei care revenea României. Tratatul de la Trianon, semnat la 4 iunie 1920, a stabilit frontiera dintre România și Ungaria. Banatul istoric a fost împărțit, cea mai mare parte revenind României și o parte importantă Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor.
Pentru Basarabia, situația diplomatică a fost diferită. România, Franța, Marea Britanie, Italia și Japonia au semnat la Paris, la 28 octombrie 1920, tratatul privind unirea. Japonia nu l-a ratificat, iar Uniunea Sovietică a continuat să conteste apartenența Basarabiei la România. De aceea, recunoașterea internațională a unirii Basarabiei a urmat un parcurs diferit de cel al Bucovinei și al Transilvaniei.
În interiorul țării, instituțiile și legile trebuiau armonizate. Încoronarea regelui Ferdinand și a reginei Maria la Alba Iulia, în 1922, a marcat simbolic unirea. Constituția din 1923 a stabilit cadrul de organizare al statului și a înscris drepturi și libertăți pentru cetățeni.
De ce sărbătorim Marea Unire pe 1 Decembrie
În 1990, Parlamentul a proclamat 1 Decembrie drept Ziua Națională a României. Data amintește de hotărârea adoptată la Alba Iulia, ultima dintre cele trei mari decizii de unire din 1918. Calendarul acelui an se reține ușor dacă îl legi de cele trei orașe. La Chișinău s-a votat unirea Basarabiei, la Cernăuți s-a hotărât unirea Bucovinei, iar la Alba Iulia s-au întâlnit delegații românilor din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș.
