iulie 1, 2025

Mitică Dragomir și Ioan Bendei în „marea ligă a prescripției”: Justiția română, pe muchie de cuțit între legalitate și absurd

0
Mitică Dragomir și Ioan Bendei

Într-un dosar care a stârnit ecouri puternice în lumea sportului, a telecomunicațiilor și în cercurile juridice, fostul președinte al Ligii Profesioniste de Fotbal, Dumitru „Mitică” Dragomir, și fostul administrator al RCS&RDS, Ioan Bendei, par a se pregăti mai degrabă pentru „fluierul prescripției” decât pentru o sentință definitivă. După ani de anchetă și un lung șir de erori procedurale, procesul se apropie de un deznodământ ironic: nu printr-un verdict de vinovăție sau nevinovăție, ci prin închiderea cauzei din cauza intervenției prescripției.

Cronologia unui dosar răsturnat de timp

Încă din perioada 2009–2011, Dumitru Dragomir a fost acuzat că ar fi primit o mită de 3 milioane de euro din partea companiei RCS&RDS, în schimbul cesionării drepturilor de televizare a meciurilor din Liga 1. În 2017, el a fost trimis în judecată, alături de fiul său, Bogdan Dragomir, și de Ioan Bendei. Doi ani mai târziu, Tribunalul București l-a condamnat pe fostul șef al LPF la 4 ani de închisoare cu executare.

Numai că, în noiembrie 2021, condamnarea a fost anulată în apel, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare, pe motiv că fiul lui Dragomir, avocat suspendat, nu putea fi judecat de o instanță inferioară — o scăpare majoră a procurorilor și judecătorilor care au ignorat statutul profesional al inculpatului.

Astfel, dosarul a fost reluat abia pe 5 decembrie 2023, la aproape șase ani de la trimiterea în judecată, iar termenul următor pe fond este fixat pentru 3 iulie 2025.

Tudorel Toader și excepția de neconstituționalitate: o pledoarie pentru „prescripție”

Avocatul lui Ioan Bendei, fostul ministru al Justiției Tudorel Toader — un actor-cheie în remodelarea sistemului judiciar românesc în ultimul deceniu — a ridicat în fața instanței o excepție de neconstituționalitate menită să pună capăt definitiv urmăririi penale.

Acesta invocă faptul că acțiunea penală era lipsită de obiect încă de dinainte de trimiterea cauzei în instanță. Argumentul este tehnic, dar cu potențial devastator: dacă faptele erau prescrise din 2012, iar rechizitoriul a fost întocmit abia în 2017, dosarul nu ar fi trebuit niciodată să ajungă în fața unui judecător.

Pe baza articolului 16 din Codul de procedură penală, care prevede că acțiunea penală nu poate fi exercitată dacă a intervenit prescripția, Toader susține că orice decizie judecătorească ulterioară este nelegală și încalcă dreptul la un proces echitabil.

Un caz emblematic pentru „marea prescripție” post-2022

Cazul Dragomir-Bendei nu este singular. Este, de fapt, simptomatic pentru valul de peste 12.000 de dosare penale închise între 2022 și 2025 în baza modificărilor legislative și a deciziilor Curții Constituționale care au redefinit regimul prescripției în dreptul penal românesc.

Fenomenul, supranumit „marea prescripție”, a lovit în special dosare de corupție și infracțiuni economice, în care anchetele s-au întins pe mulți ani, iar amânările procedurale și tergiversările au oferit portițe larg deschise pentru apărare.

O întrebare tulburătoare: vinovăție sau impunitate?

Reacțiile din societate sunt amestecate. Pe de o parte, opinia publică asistă uluită la colapsul unor procese grele din lipsă de celeritate și eficiență judiciară. Pe de altă parte, apărătorii drepturilor fundamentale atrag atenția că nicio justiție nu este legitimă dacă nu respectă principiul legalității și durata rezonabilă a procesului.

Ce rămâne după această epopee juridică? Nu un verdict clar privind faptele lui Dumitru Dragomir sau ale lui Ioan Bendei, ci o rană deschisă în credibilitatea sistemului judiciar. Se întrevede, din nou, o sentință de încetare a procesului penal nu pentru că inculpații au fost achitați, ci pentru că justiția a ajuns prea târziu la start.

Între lege și morală, ce fluieră arbitrul?

Dosarul RCS&RDS–Dragomir–Bendei este, dincolo de faptele sale concrete, o radiografie a unui sistem care pare să funcționeze pe avarii. Nevoia de reformă reală a justiției nu mai poate fi amânată. Pentru că, în caz contrar, din fluierul de start al unei anchete nu va mai răsuna decât ecoul fluierului de final… al prescripției.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *